1 – #Intro
Am ascultat multe povesti, am share-uit multe povesti ale cursantilor, dar niciodata nu mi-am spus povestea mea in Data Training.
Sunt multi oameni pe drumul meu si de micuta am stiut ce vreau. Iar itinerariul a fost cel mai frumos cu putinta, nedocumentat ca azi in city break-uri. Habar nu am avut ce trebuie sa fac azi, maine, saptamana viitoare. Inca ma gandesc cum sa-mi spun povestea, in cel mai frumos mod posibil pentru mine, pentru cei 17 ani de drum continuu in traininguri. Stiu de ce nu m-am oprit niciodata din cursuri. Stiu si ce greu a fost. Pfui
Multumesc!
Poza e super faina, radeam cu cine a facut-o, stiti cartea “Minciuni pe canapea”? (o glumita la final)
2 – #Metoda si Lumea mare
Am prins de mica, copila, ca invatarea este calea mea spre lumea mare. Visam sa vad lumea, sa fiu in ea, bannere stralucitoare, claxoane, lume in stanga si in dreapta. (si azi imi plac la fel
).
Tarziu, in 2008, cand m-am stabilit in Bucuresti, ma uitam cu atata uimire si entuziasm la reclamele de la Victoriei si am spus sora-mii: “Eu intr-o firma de-asta mare am sa muncesc” (joke: pana ies ochii
. Asa arata visul meu: orasul cu bannere care lumineaza. Asa ca am invatat pe rupte. Abia asteptam sa cresc.
Munca nu prea mi-a placut, sa sap prin gradina…steteam la umbra ciresului cu caietul in brate in timp ce facea mama…bine, daca tata era nervos, eram si eu intr-un razor de ceapa, ascultand Cocojambo (haha).
Matematica din scoala generala mi-a placut cel mai mult, pentru doamna Popescu, un adevarat model. O priveam si ma uimea, ma fascina. Nu stiu, tot ce a zis, facut dumneaei a ajuns in la mine. Nu ne-a predat niciodata o lectie. Ne intreba: “Hai, cine iese azi la tabla?”. Se poate vedea si azi ca eram prima cu mana pe sus si peste banca. Si incepea: “Ia fa un patrat. Uneste coltul din stanga sus cu coltul din dreapta jos. Da-te 1 m mai spate. Ce vezi?” Si incepeam: “2 triunghiuri isoscele…” si asa deduceam toata lectia, cum sa spun, nu se mai pot uita acele lucruri, si 70 de ani stiu matematica si ce sa zic, si in cursuri aplic matematica.
Profesor de matematica am vrut. Si am ajuns profesor, in Data Training a mea.
Am adoptat instant metoda in cursurile Data Training, m-a fascinat si mi-a dat atata curaj ca eu stiu, ca la lectie, moamaaaa ce desteapta sunt incat eu singura am stiut, dar da, cu intrebarile potrivite. Acesta este rolul unui trainer/profesor cu adevarat bun.
La indigo fac si eu astazi.
Oamenii deduc singuri, eu pun intrebarile bune, nu stiu exact functia participantii, dar stiu exact cam ce ar avea nevoie, le mai lipseste un cuvant, cum o cheama pe functie, foarte putin din ce credeau ca nu stiu. Si exact la fel ca mine, si participantii, traiesc bucuria ca ei au facut si notiunile raman pe viata. This is me as a trainer, caci am avut o doamna Popescu, fascinanta.
M-a iubit mult doamna Popescu, ma simteam ca un fulg, pluteam de bucurie cu dumneai. Uneori cred ca si eu transmit aceeasi stare la cursuri.
Si stiti…mi-a dat 9 in teza (a zis ca 4 meritam:))) ca am mancat un “cu” din enuntul problemei. Nu prea a fost usor cu dansa
.Astept sa dau un 4 si eu la vreun curs
In clasa a VIII-a am facut meditatii cu dansa, nu mai era profesoara mea. Din 2 ore de meditatii, stateam 3.5-4 ore de ma cauta mama prin carciumi. Si stiti ce facea doamna Popescu, lucra 4 ore cot la cot cu mine si la final ne verificam rezultatele.
La indigo fac si eu la cursuri, toti din Data Training facem asa, lucram 4 ore cot la cot cu participantii. Exact ca mine copil si doamna Popescu.
Nota: Toti profesorii au crezut in mine. Asa ca am avut linie dreapta spre aceasta meserie. Cred ca am fost si eu pamant fertil unde a putut creste aceasta dedicare pentru meseria de profesor.
Un om din oamenii care au dat sens in viata mea: doamna Popescu
#3 – Povestea mea in Data Training – cand din frustrari se nasc valori Utilitatea
A urmat liceul, “iubirea mea nestemata”, informatica. Profil info. Program..begin..end, Pascal.
Tot ce am retinut. Nu am inteles nimic, de ce invat eu asa ceva, for i=1 to n, ce aveti cu mine?! Unde e util sa stiu eu asa ceva, unde aplic, eu cand deschid poarta, in viata de zi cu zi, nu merg pe strada si zic: Program..begin si end.
M-am simtit hartuita de ceva ce nu inteleg, programarea. Nici astazi. Si lucrat in IT si detin o firma de cursuri de IT.
Si cred, astazi, din omul adult, ca e ditai prostia ca la profil de info sa dai bacul doar din programare, fara posibilitatea de a alege. Poate ca nu mai e asa. M-as bucura. Nu suntem toti programatori, dar poate chiar suntem pasionati de un IT vizual, colorat, sau poate de statistici, puterea datelor.
Asa ca 4 ani de liceu am fost semibata la info si furioasa. Am dat simulare de bac, iar Pascal, iar metoda backtracking, nota 5.80. Eu nu iau bacul. Pe drept, la limita. M-am pus pe invatat, cuvant cu cuvant, info ca pe un comentariu. Nu radeti. Cred ca mai sunteti pe aici de pe vremea lui Ion de 20 de pagini cuvant cu cuvant
. Am luat bacul cu 8.1 la info, da Doamne.
Eu stiam word, gasisem utilitatea, am scris o noapte in word pentru popa din sat, deci word-ul avea o utilitate, utilitatea…se duse la Patriarhie cu ce am scris eu, eee
Asa de amarata am fost ca nu am inteles informatica la acel moment…si stiam ca este un domeniu bine platit de atunci. Mi-era teama.
Asa ca astazi nu exista notiune in curs care sa nu aiba utilitate, si mai mult, orice, absolut orice predare in Data Training incepe cu rezultatul, utilitatea, ca sa vedem curat unde se aplica ce invatam: “Asta vrea business-ul, este util pentru..” pt ca Marcela nu mai vrea sa fie copila din liceu furioasa ca nu intelege De ce-ul, fara povestea si sensul din viata de strada, de la job, de la magazin, de pe internet, din conta, din sales, din profit, din pierdere, din termene, din stocuri. Nope. E sens. E de ce. E si solutia tehnica. Altfel nu are rost.
Iar bacul a fost cu adevarat spaima mea. Nu as mai dori sa dau acest examen. Pt ca era poarta catre lumea mare pe care eu o doream pt mine si pentru ca stiam ca am sanse sa o dau de gard la info.
Nota: As vrea sa spun ca am intrat a 2-a pe liceu. Invatam foarte bine. Stiam ce vreau pentru mine.
Ah, si mai e ceva. Mi-as fi dorit sa ma ia cineva de mana, sa stea cu mine si sa ma ia incet, in ritmul meu si sa ma invete programare. Sa fie bun cu mine. Si cred eu ca participantii la noi la cursuri gasesc implinirea acestei nevoi cu noi.
Uneori, din frustrari, se nasc ambitii bune, care dau valoare. Poate ca toti avem nevoie sa gasim un om bun cu noi, care sa nu ne judece ca nu stim si sa ne sustina. Si cred eu ca am reusit sa pun in Data Training acel sprijin necerut, dar ne-ar fi bine cu el.
Ca sa stiti, ce pare in viata de neatins si cu multe obstacole, ar cam putea fi visul…IT-ul pt mine.
#4 Povestea mea in Data Training – inceputul si dl. Constantin
Facultatea…
Rezultatele…admisa la Universitati, in Bucuresti la mate-info, admisa in Timisoara la mate pura, ambele fara taxa, si la info cu taxa in Timisoara. Greselile de la examene au fost de la emotii. Mereu am trait o frica imensa la orice examen pana anul acesta.
Nu am cerut acasa sa merg la taxa, m-am dus la mate pura, pe la mijloc admisa, nu fruntasa. Timisoara se implinise. Informatica nu. Toti cei 4 ani de facultate am pendulat intre raman aici sau ma transfer la info, dupa anul I, dupa anul II si tot asa. Gandul acesta a fost unul dificil.
Dupa anul I am ajuns celebra “sefa de clasa”. Cred ca se mai poarta si azi aceasta denumire pt ala care are media cea mai mare si care nu e niciun sef, basca invata bine si i se mai pune in carca si legatura cu secretariatul. Nu am fost facuta si pentru asta, dar a contat si asta.
Invatam in timpul anului, nu doar in sesiuni. Nu ieseam prea des in oras. Luam tigari si napolitane varsate pe datorie, de la magazinul din spate si facem meditatii la mate pe bani de blugi rupti (si azi iubesc blugii rupti
) si geaca Polo
.
In facultate, cel mai mult mi-au placut statistica si probabilitatile. Aici, domnul Constantin. Avea peste 70 de ani. A crezut in mine si am simtit-o pe deplin. Nu am dat niciun examen in sesiuni, la statistica si probabilitati. Am luat 10 pe cum eram in timpul anului, invatam foarte mult.
In anul 4, aveam de ales in acea vara, ori plimb puii de curca pe sant acasa, ori ma angajez. Si de undeva a venit domnul Radu, profesor in Facultate, sa ma intrebe daca vreau sa ma angajez la o firma de cursuri de IT, pam pam, (inceputul drumului
) ca …secretara, ce ma bantuia ca sefa de clasa
. Era primul meu job. Asa ca am zis Da.
Am sustinut licenta in statistica, si disertatia, la fel. Eram angajata, 8 ore/zi.
Ei, domnul Constantin venea de 1-2 ori pe saptamana la mine la servici ca sa mai lucram la licenta, disertatie. Oare cati profesori vin la jobul unui student? 1 singur. Domnul Constantin.
A solicitat pentru mine si mi-a oferit la drum lung in viata recomandare din partea Universitatii din Timisoara, semnata de rector: pt abilitatile de invatare si construire materiale, pt abilitatile didactice si pedagogice.
Incepea ceva de care nu m-am prins. Scriind acum, imi dau seama ca ma pregateam de drum. Am facut un compendiu de invatare pt Universitate, comparatie, partea statistica, intre Excel si SPSS. Nu stiu daca a fost folosit vreodata de studenti, dar am lasat acest material acolo, pe unde am trecut, cu sprijinul domnului Constantin, un om de o valoare umana nemaiintalnita de mine, sprijin cu adevarat, in viata. Cred ca nu mai traieste.:(Dar prin mine, mai traieste. L-am sunat mult timp si dupa ce m-am mutat in Bucuresti.
Si firma de cursuri, eu secretara, o alta poveste…
Nota: cred ca nu m-as fi descurcat la Info, la facultate. Invatam prea mult si daca nu intelegeam bine, ma alegeam cu niste sechele grave. Am fost protejata de undeva, stiindu-ma cum sunt. Cred ca asa a trebuit sa fie acest drum. Tarziu am inteles, la peste 30 de ani, cand am facut si reconversie profesionala – IT. Iar fix acest drum ocolit este puterea mea profesionala.
P.S. nu am pregatit din timp postarile.
#5 Povestea mea in Data Training – am mers cu vantul si a fost frumos – ultima postare
Later edit: toti sefii mei au crezut in mine, la fel ca toti profesorii mei Multumesc, nu am luat gratuit acest lucru.
Acest vant, vant in pupa, nu prea
Primul meu job ca secretara la o firma de cursuri a fost foarte greu: faceam facturi, calcule, all good, greseam pe banda rulanta contracte, anexe. Intra un client sa intrebe de un curs, fugeam atunci, aveam nevoie la baie. Examene in weekend, eu la datorie. Plangeam in fiecare zi. 8 luni a tinut. Jobul in sine nu era greu, dar pt mine, da, greseam zilnic mult. Si ma darama. Dar a contat emorm exact acest job. Data Training a functionat primii 2 ani administrativ cu mine angajat, stiam ce trebuie sa fac exact si am facut.
Si secretara … asta pana cand o companie a cerut firmei un training de Excel de la…de la…7:30 dimineata. Niciun trainer nu a binevoit acea ora. Atunci am fost intrebata daca as vrea sa incerc. And I said Yes. Acesta a fost primul meu curs ca trainer, in 2008.
Ei, cum sa va spun, eram intre munti de materiale de cursuri, existente, erau peste tot. Si mi-a fost rusine sa iau materiale pt cursul meu. Asa ca am facut eu singura, zi de zi pana la 3 noaptea. La 6 in picioare. La 7 printam materialele. La 7:30 erau pe masa pt cursanti. Daca ma intreba cineva ceva in avans, nu stiam, ma pregateam de pe o zi pe alta. Pana la 10 eram trainer, de la 10 secretara.
Aceeasi firma a cerut din nou curs cu mentiunea “doar daca este trainer Marcela”. Asa este si astazi cu fiecare trainer in Data Training.
Apoi unul din trainerii de acolo a plecat. Si acesta a fost momentul cand am devenit trainer full time, pentru 2 ani, anii mei de Master, 2006-2008.
Cel mai mult imi placea sa creez materiale si sa merg cu ele in fata cursantilor, si astazi iubesc sa scriu cursuri, sa-mi ascut mintea cu spete, sa ma intreb si cate 2 saptamani, dar de ce sa fac asa si nu asa si sa gasesc la milimetru exact de ce. This is my Data Training today, firma bazata pe exact “Dar de ce asa?”. Puteti numi cursurile noastre Laboratoare, pt ca nimic nu facem teoretic. Este principiu in firma, ca temelie. Si colegii mei spun azi cursantilor “daca ati stii voi cat muncim noi la materiale” si este adevarat.
Apoi…un drum cu totul schimbat.
Am decis sa parasesc Timisoara si sa ma stabilesc in Bucuresti sub indemnul doamnei Rodica, o sarboaica iute si frumoasa, care la 70 de ani preda Access si Excel impecabil, “fata draga, tu aici te irosesti. Du-te in Bucuresti si fa-ti viata, ai sanse, oportunitati”
Cu primul tren Timisoara Bucuresti m-am umplut de bube, cel mai probabil emotional, nu stiam ce fac, de ce, dar Bucurestiul era extaz, orasul cu bannere si lumini. Nu uit cand nu am incaput in metrou la Unirea si cand am dat email la Metrorex sa spuna corect “Urmeaza Piata Unirii, corespondenta cu magistralele 1 si 3” (nu magistrala 1 si 3).
Terminasem masterul in statistica si informatica in Timisoara si voiam sa vad cum e ca angajat in domeniu. Si m-am angajat in Bucuresti ca statistician. Desigur, numai statistician nu am fost, ci data analyst, mai manual asa. Dar aici a fost o colega minunata, langa care am invatat SQL, noaptea eu, ziua ma prezentam cu intrebarile. Mira Aciu – un om care a schimbat drumul meu spre vis.
! Iti sunt recunoscatoare, Mira, ai fost omul meu care m-a invatat IT. IT – ala de nu intelegeam si credeam ca eu nu, nu, nu pot. Luv u!
Iar la 3 luni de cand m-am mutat in Bucuresti, am devenit si trainer Excel in weekend colaborand cu o firma de cursuri. 13 ani am avut 2 joburi, unul full time si unul seara sau in weekend, cel de trainer. Cu toata modestia de pe lume, se vede asta in Data Training!
Iar la 30 de ani am schimbat iar un drum: m-am dus in IT, sql developer. Am facut si reconversie profesionala in viata mea, si trainer, si mutat, si oamenii.
In final:
– metoda si aplecarea mea de profesor – doamna Popescu
– Cifrele, statistica – domnul Constantin
– Bucuresti – doamna Rodica
– IT-ul – Mira Aciu
Si mai urmeaza multe drumuri. I do the work. Pt ca imi place sa nu stau in zona de confort. Dincolo era mai bine, dar in afara e sublim.
In 2019 a inceput Data Training, dandu-mi o demisie cu raspunsul “Plec la mine!” si am plecat, din interior in exterior.
Acest drum este ce vad acum, scriind. Nu l-am constientizat pana cand nu am terminat de scris. Cand o sa mai pic, am sa recitesc, pt ca tot acest drum este puterea mea.