Ieri dimineata, cu cafeaua in brate, in jur de 8:00. Nu ma trezisem bine, parca nici nu prea voiam sa ma grabesc. Astazi as mai intarzia. 09:00 si as vrea sa nu treaca de 9:00. Scriu un mesaj: „Andreea, putem stabili astazi de la 10:30?” Nu-mi raspunde, mai stau 5 min. Parca nici bine nu auzeam, parca nici sa ma ridic nu prea puteam, parca nu prea puteam sa gandesc. Ma observam.
Si deodata imi dau seama ca eu sunt incremenita. De la 10:00 am programat examenul de Excel – certificarea Microsoft. Imi dau seama ca imi tiuie urechile si ca sunt aproape amortita de…frica. Ma intreb…de ce? Ce se intampla acum cu mine? Si inteleg ca imi este extrem de frica, o stare de nemiscata, inghetata.
Evaluez in ceata situatia: daca nu iau examenul, in ce pericol sunt?
Atunci imi aduc aminte de bac si de admiterea la facultate. Cele mai grele examene pentru mine, probabil pentru noi toti, nu stiu.
Atunci imi dau seama ca bacul a fost cu adevarat greu pentru mine, punctul de rascruce in viata, de raman acasa sau plec spre un vis?! Si imi doream atat atat de tare sa implinesc vis dupa vis, sa cutreier lumea, visam ducandu-ma la scoala zi de zi. Iar frica de bac, de momentul adevarului, plec sau acesta imi este destinul, a crescut exponential. Voiam sa plec de acasa, sa vad lumea, sa port haine frumoase, sa am o casa a mea, sa am o firma a mea, sa vad iar lumea, iar si iar si iar, incat, la mate, la bac, acolo unde eram cea mai buna, am luat 7.60. Inghet. Poate ca as fi putut in conditii de relaxare sa rezolv exercitii cu mult mai dificile, dar atunci, si ordinea operatiilor imi era grea.
Facultatea…Bucuresti sau Timisoara. Voiam Timisoara, la fel de mult. La examen am scris sinus in loc de cosinus. Si le mancam pe paine. Sute rezolvasem de acel tip. Le stiam la o bere, deja aveam 18 ani. 😀
Dar frica a produs inghet, iar frica a fost generata de dorinta, de vis, mi le doream prea mult si ma temeam prea mult de un pericol, sa nu stric ceva.
Astazi, 22 de ani mai tarziu m-am uitat la mine atunci si m-am inteles si, pentru prima data in viata mea, am fost concentrata la test, am terminat cu 3-4 min mai devreme, nu m-am grabit sa demonstrez nimic, nu am stiut unele intrebari si mi-am lasat timp sa le mai caut. Astazi am putut sa fiu cu emotii constructive la examen. Nu am mai paralizat. M-am observat la examen. Eram focusata, scuturam putin din cap cand nu intelegeam bine cerinta, eram sigura pe raspunsuri, sigura sigura sigura. Nu am simtit nevoia sa revizuiesc. Stiam ca 3-4 intrebari nu stiu, nu mi-a fost teama ca nu il iau, starea a fost de sigura pe mine.
Daca nu aveam imaginea bacului in fata cateva minute mai devreme, aveam mari sanse sa pic acest examen, dupa 17 ani de predat excel. Si pentru ca inghetam si mintea mea nu mai putea razbate prin starea de inghet.
Si adesea inghetam in fata necunoscutului, in fata alegerilor diferite, in fata schimbarii unui job pentru unul mai bun, mai aproape de ce ne dorim, de frica. Si de cele mai multe ori. In spatele fricii sta un vis maret. Al meu a fost, atunci la cei 18 ani, sa evadez in lumea mare, sa vad lumea in lung si-n lat si m-am temut de visul meu prea mare.
Succes la examene, de care vreti voi!
P.S. Am luat atunci si bacul, am luat si la facultate, am facut si un master frumos!:D Toate ca unse..cu frica :)))